l_ng[ cap \i  urciorul  cu  ap[  \i  s[  ne  ]ntoarcem”. 
12 David i-a luat de la cap suli@a \i urciorul cu ap[ \i au plecat am_ndoi. |i nimeni nu i-a v[zut \i nu i-a cunoscut \i nimeni nu s’a trezit; to@i dormeau, c[ci somn greu c[zuse peste ei de la Domnul.
	13 A\a c[ David a trecut ]n partea cealalt[ \i s’a oprit departe, pe v_rful muntelui; o bun[ dep[rtare era ]ntre ei. 14 Atunci David a strigat c[tre popor \i i-a zis lui Abner, zic_nd: „Oare nu-mi vei r[spunde, Abner?” Iar Abner i-a r[spuns, zic_nd: „Cine e\ti tu, care m[ strigi?” 15 A zis David c[tre Abner: „Oare tu nu e\ti b[rbat? |i cine este ca tine ]n Israel? De ce atunci nu-l p[ze\ti pe domnul t[u, pe rege? C[ unul din popor a intrat s[-l omoare pe domnul t[u, pe rege. 16 Ce-a@i f[cut voi, nu-i lucru bun. Pe Dumnezeu cel viu, c[ sunte@i vrednici de moarte, voi, cei ce-l p[zi@i pe rege, domnul vostru, unsul Domnului. |i acum, ia vezi: suli@a regelui \i urciorul cu ap[ de la capul s[u, unde sunt?”
	17 Atunci Saul a cunoscut glasul lui David \i a zis: „Glasul t[u este acesta, fiule David?” Iar David a zis: „Robul t[u, o, domnul meu, o, rege!” 18 |i a zis: „De ce-l prigone\te domnul meu pe robul s[u? ce-am gre\it? \i ce nedreptate s’a aflat ]n mine? 19 |i acum, s[ asculte domnul meu, regele, cuv_ntul robului s[u: Dac[ Dumnezeu te st_rne\te ]mpotriva mea, primit[ s[-@i fie jertfa; dar dac[ fiii oamenilor [au f[cut-o], blestema@i fie ei ]n fa@a Domnului, c[ci ei m’au izgonit ast[zi, a\a ca eu s[ nu r[m_n ]n mo\tenirea Domnuluid, zic_nd: — Du-te \i sluje\te la dumnezei str[ini! 20 |i acum, s[ nu se verse s_ngele meu pe p[m_nt ]n fa@a Domnului, c[ a ie\it regele lui Israel s[-mi caute via@a, a\a cum ar face-o un corb de noapte prin mun@i”.
	21 Atunci Saul a zis: „Am p[c[tuit! }ntoarce-te, fiule David, c[ nu-@i voi face nici un r[u, de vreme ce via@a mea are ast[zi at_ta pre@ ]n ochii t[i! M’am